La doua luni de la refuzul Ucrainei de a semna Acordul de Asociere cu Uniunea Europeana instabilitatea pare sa fi luat o amploare mai mare decat ne-am fi asteptat. Cu toate acestea, privind in retrospectiva poate ca totusi nu ar trebui sa ne mire faptul ca statul ucrainian, sau cel putin partea centrala si vestica a tarii, trec prin aceasta perioada de instabilitate. Pana la urma Ucraina, la fel ca si Moldova sau Georgia, este o “tara de granita”, prinsa intre Est si Vest si victima unei situatii paradoxale, si anume aceea de a nu putea face o alegere intre cele doua, dar fiind totusi fortata ca mai devreme sau mai tarziu sa o faca. In analiza “Ucraina, intre UE si Rusia” am precizat in detaliu factorii care impiedica Ucraina in a face o alegere in acest moment, dupa cum dealtfel am precizat si faptul ca ea era un veritabil teren de lupta intre Rusia si Uniunea Europeana inca de dinainte de refuzul Ucrainei de a semna Acordul de Asociere. Evenimentele care au loc la nivel politic in Ucraina in momentul de fata nu sunt insa consecintele doar al conflictului de interese dintre Rusia si UE, ci poate intr-o masura chiar mai mare al istoriei tarii si ale pozitiei ei geografice.
Alegerea este cu atat mai dificila datorita faptului ca o parte a Uniunii Europene nu isi doreste cu adevarat, cel putin pe moment, sa atraga Ucraina de partea ei pentru a nu isi complica propria relatie cu Rusia, si ne referim aici in primul rand la Germania. In mod ironic insa, tot Germania este si cea mai mare sustinatoare a lui Vitali Klitschko, atat din punct de vedere politic, informational, cat si din punct de vedere financiar, lucru care ar putea da inteles ca nu este chiar hotarata in privinta Ucrainei. Actiunile ei sunt insa limitate intrucat nu ameninta interesele vitale rusesti. Astfel, Germania ii ofera Rusiei posibilitatea evitarii unui conflict si in acelasi timp ii ofera posibilitatea pastrarii Ucrainei in sfera ei de influenta.
La randul ei, Rusia nu doreste sa transforme Ucraina intr-un stat clientelar, asa cum a facut cu Belarusul, ci mai degraba sa se asigure ca ramane pro-rusa. Cum insa pentru Rusia reprezinta o miza mai mare decat pentru Uniunea Europeana atunci ne putem explica si eforturile lor mai consistente de a impiedica Ucraina sa se apropie si mai mult de Vest. Deocamdata Uniunea Europeana este multumita sa impiedice Ucraina sa intre in Uniunea Vamala a Rusiei, iar Rusia este multumita sa impiedice Ucraina sa se inscrie pe drumul aderarii la UE, insa chiar daca pare ca cele doua tabere se anihileaza reciproc, pe fond insa Rusia are o serie de avantaje pe care Germania nu le poate combate eficient. Modul in care infrastructura energetica a Ucrainei este legata de cea ruseasca sau dependenta ei energetica si comerciala fata de Rusia sunt doar cateva dintre modalitatile prin care Ucraina este fortata sa mentina o distanta sigura fata de UE, insa la acestea mai putem adauga si problemele financiare ale Ucrainei (cauzate in mare parte tot de Rusia) si chiar si configuratia demografica a Ucrainei. Toate acestea sunt probleme pe care Germania nu le poate ignora si pentru care, daca chiar vrea sa scoata Ucraina din sfera de influenta ruseasca, va avea nevoie de foarte mult timp. In momentul actual este mai putin relevant cati bani are UE la dispozitie pentru Ucraina pentru ca banii pur si simplu nu pot rezolva toate aceste probleme intr-un timp scurt.
Ramane de vazut cum vor mai evolua lucrurile in Ucraina, dar chiar si dupa ce protestele si problemele de ordin politic se vor opri, pe fond Ucraina va ramane in continuare un camp de batalie aflat intre doua forte mult mai mari decat ea. Si pana la urma Ucraina va trebui sa faca o alegere pentru ca nici o regiune de granita nu a avut luxul de a jongla cu doua tabere simultan pentru foarte mult timp.