flagmapGermanyGermania este un stat a carei pozitie geografica centrala este paradoxal, atat un avantaj, cat si un impediment in calea indeplinirii obiectivelor ei geopolitice. Istoria ei este presarata cu numeroase momente de crestere, dar si de decadere abrupta, in toate situatiile factorul determinat avandu-l spatiul geografic pe care ea il ocupa.

 

Germania divizata

Multe sute de ani Germania a fost un adevarat “cocktail” de state mai mici, cu interese de multe ori divergente si cu diferente religioase, culturale si sociale vechi de sute de ani. Dealtfel, in 1806, in momentul desfiintarii Sfantului Imperiu Romano-German de catre Napoleon existau peste 300 de state germane, insa au fost momente in care acest numar a depasit si 1000. Ironia a facut ca prin cucerirea Imperiului de catre Napoleon a avut loc o crestere a nationalismului german, punandu-se pentru prima oara problema unui singur stat, desi doar la nivel teoretic si destul de limitat. De abea in 1871 unificarea va avea loc, iar drumul parcurs de Prusia pentru a o realiza a evidentiat si motivele pentru care acel spatiu a ramas divizat atat de mult timp.

Trebuie mentionat faptul ca fragmentarea Imperiului a fost mentinuta nu doar de factori de ordin intern, dar si sub presiunea factorilor de natura externa, mai ales al celui francez, al celui austro-ungar si intr-o masura ceva mai limitata si al celui danez. Atata timp cat statele germane erau divizate, puterile care le inconjurau le puteau folosi atat pentru a-si indeplini propriile obiective geopolitice, dar si pentru a se asigura ca nici o amenintare serioasa la adresa lor nu va veni din acel spatiu geografic, asa cum venise in trecut. Din aceste motive, in momentul in care si-a propus realizarea unificarii, Prusia s-a lovit mai intai de opozitia Danemarcei, ulterior de opozitia Imperiului Austro-Ungar si mai tarziu de cea a Frantei, in 8 ani de zile purtand si castigand patru razboaie succesive impotriva acestor state si realizand astfel unificarea Germaniei.

 

Germania unificata

Unificarea in sine a fost insa doar un stadiu intermediar. Odata obtinuta ea le-a oferit germanilor o oportunitate unica: aceea de a obtine hegemonia continentala si de a-si crea un imperiu colonial care sa rivalizeze cu cel britanic sau francez. In alte cuvinte sa devina o putere globala. Acestea vor fi dealtfel si obiectivele pe care Germania le va urmari pana in 1945. Beneficiind de o pozitie geografica foarte avantajoasa (exact in Centrul Europei) si beneficiind de o industrie foarte dezvoltata, noul stat German a cunoscut o crestere economica si militara fara precedent pe continentul european. Insa exact aceasta crestere i-a creat Germaniei o serie de vulnerabilitati geopolitice care si in zilele noastre dicteaza modul in care geopolitica germana este trasata. Franta si Rusia, doi inamici deja traditionali ai Germaniei, s-au vazut nevoiti sa faca aliante peste aliante impotriva acesteia pentru a-si asigura supravietuirea. Aceasta situatie, combinata cu lipsa de bariere naturale a dus la aparitia unei dileme strategice pe care Germania nu a reusit sa o depaseasca nici in primul Razboi Mondial, si nici in al Doilea. In primul Razboi Mondial Germania nu a reusit sa infranga Franta, fiind angajata intr-un razboi pe doua fronturi pana aproape de sfarsitul razboiului, iar in al Doilea Razboi Mondial a reusit sa infranga Franta, insa nu a reusit sa scoata Rusia din razboi pentru a preveni o invazie anglo-americana, expunandu-se astfel unui nou razboi pe doua fronturi. Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial au urmat 45 de ani in care Germania a fost din nou divizata, actiune al carei principal scop a fost acela de a o impiedica sa redevina o amenintare la adresa statelor din jur, mai ales la adresa Frantei si a Rusiei, intr-un fel repetandu-se situatia de dinainte de 1871.

 

Comunitatea Europeana si strategia geopolitica a Germaniei

La origine ideea de Comunitate Europeana este franceza si a fost conceputa pentru a crea o interdependenta economica intre Franta si Germania exact cu scopul prevenirii unui nou conflict pe continentul European. Se trasesera invatamintele in urma a trei razboaie franco-germane purtate pe parcursul a 70 de ani, ajungandu-se astfel la concluzia ca singurul mod prin care se putea evita un nou razboi de mare anvergura era acela de a forta cele doua state sa depinda economic una de cealalta, punand insa Franta intr-o pozitie dominanta. Lucrurile au mers conform asteptarilor pentru Franta, pana in momentul reunificarii Germaniei in 1990. Din acel moment, lent dar sigur, Germania si-a recastigat rolul central pe continentul european, astfel ca acum Uniunea Europeana indeplineste obiectivele geopolitice germane mai mult decat pe cele franceze, eliminand din start unul dintre adversarii traditionali ai Germaniei, adica Franta. Astfel, Germania se poate concentra linistita asupra estului, cu precadere asupra Rusiei.

Principala diferenta de strategie a Germaniei fata de prima jumatate a secolului 20 o consta in faptul ca in loc de tanc Germania foloseste factorul economic pentru a-si extinde influenta. Ca si tara a carei economie este orientata spre export, Uniunea Europeana a devenit principala piata de desfacere pentru produsele germane, Germania avand astfel tot interesul in a o mentine si in a o extinde. Asa putem explica eforturile Berlinului de a salva Grecia, Spania sau Portugalia si de a sustine aderarea Romaniei, a Bulgariei sau a Croatiei in Uniune desi nici unul dintre aceste state nu erau pregatite sa adere. Uniunea Europeana actioneaza ca un burete pentru produsele germane, punand astfel Germania in situatia in care sa depinda de ea intr-o masura covarsitoare.

Germania are insa o noua dilema geopolitica creata in parte exact de dependenta ei de UE: anume cum sa mentina un echilibru intre interesele fata de Rusia si cele fata de Uniunea Europeana in conditiile in care multe actiuni ale Rusiei au scopul de a mentine Uniunea Europeana divizata politic, lucru pe care Germania nu il doreste pe termen lung. Este am putea spune un conflict de interese, care deocamdata nu a pus Germania in situatia in care sa aleaga intre Rusia si UE. Mai devreme sau mai tarziu insa va trebui s-o faca si daca luam in considerare istoria ei incepand cu 1871, dar si situatia ei geopolitica si geoeconomica actuala, atunci putem trage concluzia ca interesele din cadrul Uniunii Europene vor prima. Pana atunci insa, Ucraina si Moldova vor ramane teren de lupta si monede de negociere pentru Rusia si Germania.

 

Concluzii

Tragand invatamintele episoadelor din trecut dilema geopolitica a Germaniei de a evita o amenintare pe doua fronturi este pentru moment rezolvata, insa continentul european, chiar si-n contextul existentei Uniunii Europene, este in continuare un teritoriu divizat din punct de vedere cultural, politic, etnic, lingvistic, economic, militar si geopolitic. Daca la acesti factori mai adaugam si interesele rusesti, americane si intr-o masura mai mica si britanice putem trage concluzia ca Germania va trebui sa fie extrem de inventiva daca-si doreste intr-adevar sa fie puterea dominanta europeana. Si toate actiunile Germaniei din ultimii aproximativ 20 de ani ne fac sa credem ca are aceasta dorinta.