Reactia tarilor de la periferia Rusiei la evenimentele din Peninsula Crimeea

ucraian rusia europaContextul creat de evenimentele din Ucraina a dus la o profunda polarizare a estului si a vestului, fortand in mod indirect statele de la periferia Rusiei  sa-si reconfirme orientarile geopolitice si sa-si anunte in mod public suportul pentru partea pe care o sustin. Acesta este dealtfel unul dintre acele momente in care retorica diplomatica are un impact si o importanta scazuta, actiunile fiind cele care conteaza cu adevarat. Vom parcurge astfel pe scurt modul in care au reactionat statele de la periferia Rusiei si care de la prabusirea Uniunii Sovietice au reprezentat constant o miza importanta atat pentru Est cat si Vest.

 

  • Armenia

In cazul Armeniei lucrurile sunt relativ simple pentru ca alegerea fusese facuta de ceva timp, asocierea cu Rusia fiind practic doar o chestiune de timp inca de dinainte de evenimentele din Ucraina. Armenia anuntase  in toamna lui 2013 ca doreste sa intre in Uniunea Vamala a Rusiei, initiand demersurile in acest sens, si anuntandu-si intentiile ca mai tarziu sa adere si la Uniunea Euroasiatica. In plus, economia si infrastructura armeana sunt in cea mai mare parte dominate de Rusia fiind astfel imposibila reorientarea politicii ei externe catre Vest. Modul prin care Armenia a decis sa-si arate suportul pentru pozitia ruseasca – dincolo de retorica – a fost prin accelerarea procesului de pre-aderare la Uniunea Vamala. Initial, intrarea Armeniei in Uniunea Vamala era programata sa aiba loc in 1-2 ani – cat ar fi durat pregatirile -, insa pe fondul crizei din Peninsula Crimeea, Armenia a accelerat procesul, astfel ca aderarea este acum programata sa aiba loc la mijlocul lunii aprilie 2014. Este discutabil daca Armenia a facut acest lucru la cerintele Moscovei, desi momentul ales pentru luarea acestei decizii si modul destul de radical in care a fost luata ne-ar putea da de inteles acest lucru. Nu este exclus faptul ca Rusia sa se fi temut de o posibila „ofensiva” Vestica si in Armenia si prin urmare sa fi pus presiune pe autoritatile de la Erevan pentru accelerarea aderarii la Uniunea Vamala.

  • Georgia

Situatia Georgiei este oarecum surprinzatoare, mai ales daca este sa luam in considerare schimbarile de ordin politic care au avut loc in ultimii doi ani pe plan intern si in urma carora aparusera suspiciuni vis-a-vis de o posibila reorientare lenta a Georgiei catre Rusia in detrimentul UE si NATO. Ori in contextul actual din Ucraina, regimul de la Tbilisi si-a anuntat in mod public suportul fata de Kiev, iar primul-ministru georgian Irakli Garibashvili a facut o vizita oficiala de o saptamana in Statele Unite pentru a obtine mai mult suport concret in vederea integrarii Georgiei in structurile NATO si UE. Mai mult decat atat, fostul presedinte Georgian Mikheil Saakashvili – un vechi oponent al Rusiei – a fost trimis la Kiev cu rol consultativ atat pentru autoritatile de la Kiev, cat si pentru reprezentatii puterilor Occidentale implicate in aceasta criza. Putem banui si ca autoritatile georgiene (mai ales fostul presedinte Mikheil Saakashvili) asteptau inca din 2008 sa le fie confirmate avertismentele – dealtfel ignorate in acel moment – vis-a-vis de o noua agresiune militara ruseasca. Pe de alta parte Georgia nici nu ar fi putut sa nu-si declare in mod public suportul pentru Ucraina si pentru actiunile Vestului pentru ca ar fi riscat sa fie interpretat ca pe un accept tacit al propriei situatii teritoriale. Ori din multe puncte de vedere situatia din Abhazia si Osetia se aseamana cu cea din Crimeea. Bineinteles ca aceste gesturi nu trebuie luate ca pe niste semne clare ale faptului ca Georgia va semna Acordul de Asociere la sfarsistul acestui an. Ba dimpotriva, date fiind evenimentele din Ucraina este posibil ca sansele sa-l semneze chiar sa scada intrucat ne putem astepta la intensificarea presiunii rusesti asupra Georgiei pentru a o impedica sa faca acest lucru.

  • Belarus

Belarusul este unul dintre statele europene care au facut cele mai putine reforme pentru trecerea de la modelul economic sovietic la unul capitalist. Nici din punct de vedere politic lucrurile nu stau mai bine, statul fiind condus intr-un mod autoritar de catre Alexander Grigoryevich Lukashenko de mai bine de 20 de ani. In ciuda eforturilor Poloniei si intr-o masura ceva mai mica si ale Suediei de a atrage Belarusul catre Vest, acesta a ramas intotdeauna orientat catre Rusia si este si usor de inteles de ce. Lasand la o parte optiunea voluntara de orientare catre est, la fel ca si in cazul Armeniei o mare parte a economiei bieloruse este controlata de Rusia. In plus gazduieste si efective militare rusesti. De asemenea, este deja parte din Uniunea Vamala a Rusiei. Pe cale de consecinta Minskul nu putea decat sa sustina pozitia Moscovei.

  • Moldova

La fel ca si Georgia, la sfarsitul acestui an Moldova trebuie sa semneze Acordul de Asociere cu Uniunea Europeana, fapt deasemenea destul de incert intrucat ne putem astepta la o crestere a presiunii rusesti si asupra Moldovei. Poate ca din acest motiv Moldova a solicitat suport chiar la inceputul acestei crize, pe care l-a primit destul de rapid sub forma votarii in plenul Parlamentului European a ridicarii vizelor pentru cetatenii moldoveni cu pasapoarte biometrice, care doresc sa calatoreasca in Uniunea Europeana. Este de banuit ca ridicarea vizelor sa fi fost planuita cu ceva timp inainte ca trupele rusesti sa intre in Crimeea, insa cu siguranta acest lucru nu a facut altceva decat sa grabeasca procesul de votare. Pozitia Moldovei este astfel clara.

  • Azerbaidjan

Azerbaidjanul este singura tara de la periferia Rusiei care nu a luat nici o pozitie oficiala. Acest lucru se inscrie dealtfel in liniile strategiei geopolitice azere, care favorizeaza pozitia de neutralitate, atat fata de Est, cat si fata de Vest. Azerbaidjan are relatii de securitate cu Turcia si cu Israelul, insa pana acum a evitat orice fel de gesturi in plus, care sa dea de inteles Moscovei ca ar avea o politica de apropiere de Vest. Din aceste motive Baku a preferat sa ramana neutru si cu aceasta ocazie.

  • Tarile Baltice – Estonia, Letonia si Lituania

Atitudinea Tarilor Baltice fata de Rusia a fost dintotdeauna una de ostilitate. Rusia este perceputa ca fiind cea mai mare amenintare la adresa securitatii lor nationale – si chiar este – si din acest motiv atat Estonia, cat si Letonia, dar si Lituania au fost unele dintre cele mai puternice sustinatoare ale unei politici mai agresive fata de Rusia, asta desi au relatii economice si etnice cu Rusia cu un potential risc destabilizator foarte ridicat. Tarile Baltice s-au simtit profund amenintate de evenimentele din Crimeea – chiar daca sunt tari membre NATO – si nu au ezitat sa o spuna public. Bineinteles ca pe cale de consecinta, toate cele trei tari au cerut acordarea unui suport cu adevarat serios Ucrainei, insa aceasta cerere are mai are la baza si dorinta lor ca Vestul sa acorde mai multa importanta Europei de Est din punctul de vedere al securitatii, fie ca vorbim de securitate militara, informationala sau economica. Ori un posibil ajutor acordat Ucrainei pe aceste planuri ar avea efecte si in Tarile Baltice.

 

Nu ne pot surprinde pozitiile nici uneia dintre statele mentionate mai sus, decat poate intr-o oarecare masura Georgia, a carei situatie era inainte de criza din Crimea destul de incerta. Fenomenul care merita insa remarcat ca acum, mai mult ca oricand in ultimii 23 de ani, s-a produs cea mai clara polarizare est-vest, dar si ca intr-o oarecare masura s-au accelerat si procesele de apropiere ale „tarilor periferice” catre cele doua.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *