Cui nu-i place sa-l trezeasca alarma de la ceasul desteptator, poate sa se trezeasca si mai devreme cu vocea hotarata si trecuta de prima tinerete a unei siluete ce strabate lung cu: “Feevee!”.
Silueta insista pe stradutele intortocheate, populate doar cu matinalii caini fara stapan, cocotata fix in varful unei carute amarate, trasa de un cal ghinionist si el, la fel de matinal. Ai zice ca e izgonita dintr-o casa fara caldura si fara curent electric, cu destui copilasi desculti de hranit. E murdara, ambitioasa si solida.
Te gandesti sa strangi ceva de mancare intr-o plasa si sa ajuti nefericita femeie. Ea primeste pomana, cu bucurie, si apoi schimba tonul cu unul “buissness”: “-Auzi, da fier vechi n-ai? Cumpar! Ia zi, nu vrei sa scapi de tevile alea? Si te scapa de tevi, ii multumesti ca a fost asa draguta si pleca linistita, fara sa plateasca. Se pare ca nu cerseste, ci face un ban cinstit: ia fier vechi. Nu-l cumpara, il ia.
In afacerile cu fier vechi apar si copiii, nu doar femeile. La Piatra-Neamt ei duc greul. Se strecoara in locurile cele mai stramte pentru a desprinde metalul si primesc in schimb mancare. De fiecare data li se pune viata in pericol cu buna stiinta.
Mai sunt si altii care-l iau, dar altfel: la ceas de seara. Cei sapte care au distrus cladirea in care a functionat Spitalul de Boli Venerice Scarlat Hossu Longhin au fost prinsi. Din pacate, cladirea a fost pur si simplu facuta bucati. In rapoartele politiei cei sapte se chemau: grupare specializata in sustragerea si comercializarea de deseuri feroase. Si, ca in orice grupare serioasa, unul ii coordona, doi furau bucati de parchet, alti doi lucrau la gardul metalic.
Daca te uiti mai atent, micii afaceristi cu fier vechi sunt peste tot. Unii sunt deghizati umil cu batic pe cap, maini batatorite si voce hotarata, altii iau din biserica , din spital sa ne arate clar ca fura de oriunde se poate. Exista, desigur si aceia care fac afaceri legale cu fier vechi, dar asupra lor planeaza totusi norul de incertitudine al evaziunilor fiscale.
