In urma cu cateva luni au inceput negocierile neoficiale dintre Iran si Washington cu privire la doua aspecte de importanta majora pentru situatia regionala si anume problemele legate de conflictul din Siria si programul nuclear iranian. Recent, aceste negocieri au capatat si un caracter oficial, care insa nu au rolul decat de a stabili modalitatile prin care sa fie puse in aplicare aspectele asupra carora cele doua parti s-au inteles deja. Prin urmare, faptul ca primele negocieri nu au avut rezultate aparent semnificative nu inseamna si ca acestea au esuat, ci doar ca cele doua parti trag de timp pentru a pune presiune una pe cealalta folosindu-se de mijloace publice, cum ar fi de exemplu demonstratiile anti-americane de la Teheran. Astfel, este greu de crezut ca vom vedea semnarea unui acord istoric, cum ar fi abandonarea programului nuclear de catre Iran, ci mai degraba vom vedea negocieri prin care concesii minore sunt facute de ambele parti.
Cateva aspecte asupra carora cele doua parti cel mai probabil cazusera deja de acord inaintea inceperii negocierilor de la Geneva nu au intarziat sa apara. Astfel, pe 11 noiembrie Teheran a permis Agentiei Internationale a Energiei Atomice sa inspecteze reactorul de apa grea Arak, de la mina de uraniu Gachin.
Ca si raspuns la concesia iraniana, ieri Statele Unite s-a oferit sa dezghete o mica parte a bunurilor in valoare totala de 45 de miliarde de dolari apartinand Iranului. Majoritatea sanctiunilor vor fi mentinute, insa pe masura ce Iranul va face concesii este de asteptat ca si sanctiunile sa fie eliminate gradual, cum dealtfel este de asteptat si ca Statele Unite sa treaca cu vederea incercarile Iranului de a-si renegocia unele tratate comerciale cu partenerii ei importanti, cum ar fi China si India.
Ramane de vazut pana in ce punct Statele Unite si Iranul vor fi dispuse sa faca concesii una fata de cealalta, insa data fiind complexitatea problemelor din Orientul Mijlociu ne putem astepta ca aceste negocieri sa fie lungi si sa fie purtate in episoade.
