In lume, la ora actuala exista mult prea multi bani. Afirmatia poate parea ciudata, insa la scara mondiala, in special in pietele financiare exista mult prea multi bani, fenomen cunoscut drept exces de lichiditate. Poate parea un lucru bun (pentru unii) insa din pacate este exact pe dos, avand efect negativ pentru paturile sarace sau cu venit mediu ale populatiei.
Conform unei analize realizate de JP Morgan, in prima parte a anului 2013 pe glob, masa monetara (M2) a crescut cu aproximativ 3 trilioane dolari (3000 de miliarde dolari) sau 4.6% raportat la inceputul anului. Din cele trei trilioane dolari, in primele trei trimestre din an, aproximativ o treime a fost creeat de economiile dezvoltate (SUA, Europa, Japonia, Anglia, etc) iar restul de catre economiile emergente – China, India, Brazilia, Rusia, etc. (ponderea cea mai mare fiind insa a Chinei). In tarile dezvoltate, principalul responsabil pentru creere de lichiditate sunt Bancile Centrale care au implementat o serie de politici monetare de stimulare economica – practic, tiparesc bani pentru a forta consumul si activitatea economica. In tarile emergente, principala sursa de creere a lichiditatii este sistemul bancar clasic (credite pentru orice date oricui).
In total, masa monetara cea mai lichida (M2) la scara globala este de aproximativ 66 trilioane dolari si in prezent creste cu aproximativ 6% pe an. In acelasi timp insa, la scara globala inflatia (CPI) anul acesta a crescut doar cu 2%. Intrebarea logica este: unde a disparut excesul de lichiditate si de ce este acest lucru negativ in special pentru paturile sociale sarace?
Principalul canal de transmisie al banilor catre economia reala sunt bancile. Practic ele creeaza bani (dau credite) pe care ii folosesc pentru a finanta economia reala. Cand insa bancile sunt afectate de probleme si au in bilant imprumuturi proaste (au pierdut bani) lichiditatea este folosita pentru a acoperi acele “gauri” si nu ajunge in economia reala. O mare parte din banii creeati de bancile centrale ramane captiva in sistemul financiar si se refugiaza unde poate. Cele mai des intalnite refugii ale lichiditatii captive sunt bursele de actiuni, pietele de obligatiuni, piata imobiliara, si in general bunuri de lux. Iata cateva exemple concrete: America este unul din cei mai mari tiparitori de bani dintre tarile dezvoltate: bursele sunt acolo la maxime istorice. Anglia, care si ea tipareste are bursele si piata imobiliara la maxime istorice. In China, piata imobiliara a inregistrat cresteri puternice in ultima perioada si exemplele pot continua.
Dezavantajul pentru marea parte a populatiei este ca firmele mici si medii (care in general angajeaza majoritatea populatiei), nu pot profita de burse pentru ca sunt prea mici sau nu au un nume cunoscut si nici de credite bancare pentru ca, la fel, nu au putere de negociere, nu ruleaza bani multi si nu primesc tratament preferential. Practic, patura de mijloc si inferioara a populatiei nu are acces la aceasta lichiditate in exces, nu poate profita de efectele ei benefice insa sunt afectati negativ. Speculatiile pe pietele financiare creeaza bule speculative, sau preturi foarte mari la anumite produse. Aceste variatii puternice, care nu sunt corelate cu realitatea de pe teren, influenteaza negativ intreaga economie (entitati mici si mari).
Din pacate, de efectele pozitive ale lichiditatii se bucura doar unii (cei care au acces la ea) insa de efectele negative beneficiaza toata lumea…
Autor: Radu Ciofu,
Sursa: ZH
