Republica Moldova si Georgia au parafat vineri, la Summit-ul Parteneriatului Estic de la Vilnius, Acordul de Asociere cu Uniunea Europeana. Acesta este insa doar un pas intermediar, fiind necesara semnarea lui de catre cele doua tari, pentru ca mai apoi sa fie ratificat atat in Parlamentele Moldovei si Georgiei, cat si in Parlamentele celor 28 de membrii ai UE.
Mai este deci un drum lung, de peste un an, pe parcursul caruia pot aparea probleme care sa intarzie semnarea si prin urmare si ratificarea lui, asa cum s-a intamplat acum cateva zile in cazul Ucrainei. Este adevarat ca acest lucru este mult mai probabil sa se intample in cazul Georgiei decat in cel al Moldovei si pentru a argumenta acest lucru putem enumera o serie de motive de natura politica si geopolitica.
Moldova
Sansele ca in 2014 sa fie semnat Acordul de Asociere sunt destul de mari in primul din cauza faptului ca sub presiunea Uniunii Europene influenta Rusiei in aceasta tara a avut de suferit destul de mult in ultimii ani. La conducerea statului se afla acum un guvern in mare masura pro-european, un presedinte pro-european si un Parlament preponderent pro-european. Deasemenea, dependenta economica si energetica de Rusia se va diminua odata cu intrarea in folosinta a gazoductul Iasi-Ungheni si pe masura ce schimburile economice dintre Romania si Moldova se vor diversifica si se vor intensifica.
Luand insa in calcul istoricul recent al schimbarilor politice interne ale Moldovei, mai ales incepand cu 2008, putem spune ca situatia este de departe de a fi stabila. In plus Moldova inca depinde in mare masura comercial si energetic de Rusia si inca are trupe rusesti la granita, in Transnistria. Este astfel de asteptat ca in timpul estimat ramas pana la semnarea Acordului, Moscova sa puna presiune pe Chisinau ori folosindu-se de Transistria, ori de relatiile economice dintre Moldova si Rusia, ori de aliatii comunisti ai Moscovei sau cel mai probabil de toate cele trei. Insa realistic vorbind, Moscova nu se poate astepta sa impiedice Moldova sa semneze Acordul de Asociere decat daca reuseste sa faciliteze o revenire a comunistilor la putere, ceea ce este foarte improbabil.
Georgia
Este de anticipat ca dintre cele doua state Georgia sa beneficeze de cea mai mare parte a atentiei Moscovei in incercarea acesteia de a bloca drumul european al celor doua state. Acest lucru se datoreaza faptului ca pentru Rusia, Georgia are o importanta mai mare geopolitica decat Moldova, dar si datorita faptului ca in 2012 si in 2013 influenta ruseasca din Georgia a crescut substantial. Acest lucru a fost facilitat de subita ascensiune a partidului Visul Georgian, condus de Bidzina Ivanishvili, care se presupune ca ar avea afaceri in Rusia. Ulterior Bidzina Ivanishvili a ocupat pozitia de prim-ministru, la scurt timp dupa aceea inscriindu-se pe un drum de deschidere fata de Rusia, pentru ca la sfarsitul lui octombrie 2013 alegerile prezidentiale sa fie castigate de Giorgi Margvelasvili, un alt membru al Visului Georgian, puternic sustinut de Bidzina Ivanishvili. Desi oficial atat Ivanishvili, cat si Margvelasvili au declarat ca vor sa continue drumul catre NATO si UE, in acelasi timp Georgia a cunoscut o deschidere ingrijoratoarea fata de Rusia, care nu ar vrea nimic mai mult decat sa vada Georgia in Uniunea Vamala. Ramane de vazut daca actiunile lui Ivanishvili si ale lui Margvelasvili fac parte dintr-o politica de punere in balanta (similara cu cea a Ucrainei) sau daca declaratiile celor doi sunt pur retorica.
Prin urmare, daca in cazul Moldovei este putin probabil ca piedicile Rusiei sa duca la o intarziere a semnarii Acordului de Asociere, in cazul Georgiei acesta este o probabilitate care merita luata in serios. Nu trebuie deci exagerata importanta parafarii Acordului de Asociere dintre UE, Moldova si Georgia. Importanta lui consta doar in faptul ca ofera optiunea semnarii si ratificarii lui in Parlamentele nationale, insa doar atat. Nu este nici pe departe o infrangere a Rusiei, care a dovedit chiar recent ca poate determina Ucraina sa se razgandeasca.
