Cu siguranta toti ne-am intrebat la un moment dat de ce este Rusia un stat atat de intins sau de ce nu si-au oprit rusii procesul de expansiune la Muntii Urali. Raspunsul sta in insusi spatiul geografic pe care Rusia il ocupa, spatiu care a modelat gandirea geopolitica a rusilor dea lungul secolelor.
In primul rand trebuie sa intelegem mai exact care este miza reala atunci cand vine vorba de Rusia. Cel mai important sector al teritoriului rus este cel situat intre Finlanda la nord, Muntii Caucaz la sud, Muntii Urali la est si Ucraina, Belarus si Tarile Baltice la vest. Vorbim deci de o zona relativ mica daca este sa o comparam cu suprafata totala a Rusiei, insa traditional aceasta a fost centrul administrativ, economic si militar al Rusiei, atat in perioada tarista, cat si acum. A fost dealtfel si zona cea mai ravnita de toti invadatorii care au reprezentat o amenintare existentiala la adresa Rusiei.
Marea dilema geopolitica a rusilor a fost (si inca este) asigurarea securitatii Rusiei in conditiile in care relieful ei este dominat de stepa si campie. Si daca la est si la sud exista totusi niste bariere naturale, la nord si mai ales la vest acestea lipsesc cu desavarsire. Istoric, aceasta situatie a favorizat invadatorii si i-a dezavantajat pe rusi pentru ca in lipsa unor granite naturale, asa cum sunt marile fluvii, marile si muntii, apararea este foarte dificila, mai ales daca aceasta trebuie organizata intr-un spatiu atat de mare si atat de plat cum este Rusia. Astfel, rusii au avut de suferit de pe urma invadatorilor din toate directiile geografice: din nord au venit intr-o prima faza vikingii, ulterior suedezii, dinspre sud au venit otomanii, dinspre est au venit mongolii si dinspre vest au venit cele mai mari amenintari la existenta Rusiei ca si entitate statala: Napoleon si ulterior Germania nazista. In randul amenintarilor serioase putem include si Imperiul Austro-Ungar, insa acesta nu a reprezentat niciodata o amenintare existentiala la adresa statului rus.
Rezultatul acestui lung istoric negativ de invazii i-a determinat pe liderii rusi sa caute solutii pentru a-si securiza teritoriul cu cea mai mare importanta:
1. Expansiunea teritoriala – a fost un proces care s-a intins pe parcursul a mai multor secole, la capatul caruia Rusia controla in mod direct un imens teritoriu, cu precadere in Asia. Desi nu putem elimina resursele naturale si frecventele probleme economice ca si motive al acestei expansiuni, pe fond insa principalul motiv care a stat la baza lui este cel legat de securitate. Prin expansiunea in Asia de Est si in Asia Centrala a fost asigurata atat o dominatie directa asupra tuturor populatiilor straine din aceste spatii, cat si o imensa zona tampon intre inima Rusiei si orice alt potential invadator care ar mai fi putut veni din aceasta directie, dar si o serie de granite naturale mult ravnite de rusi: Muntii Caucaz, Oceanul Pacific, Marea Caspica si lungul lant muntos care strabate Asia Centrala. Singurul loc ramas descoperit este cel din vest, prin Campia Europei de Nord. Acesta este punctul slab ale teritoriului rus, prin care dealtfel a venit invazia napoleoniana si cea nazista. Aceasta slabiciune i-a determinat pe rusi, fie ca vorbim de tar sau de sovietici, sa caute modalitati de expansiune cat mai adanc in interiorul continentului European. Pana la urma acest lucru a fost reusit de Stalin, prin ocuparea statelor central si est europene la capatul Celui de-al doilea razboi mondial si prin infiintarea Pactului de la Varsovia;
2. Dominatie indirecta – acesta este o alta modalitate a Rusiei de a-si asigura securitatea, utilizata de obicei in tarile pe care Rusia nu le poate domina direct. Acest lucru este in general facut prin intermediul serviciilor de informatii, ale politicienilor autohtoni cumparati si/sau corupti sau fortand aceste state sa depinda intr-un fel sau altul de Rusia si aici ne putem gandi de exemplu la resursele energetice rusesti;
3. Crearea de instabilitate – acesta este de asemenea unul dintre cele mai utilizate instrumente pentru influentarea deciziilor din statele invecinate Rusiei. Adeseori este utilizat in paralel cu dominatia indirecta si are rolul de a destabiliza intr-un fel sau altul statele pe care Rusia nu le poate controla direct. Destabilizarea in sine are ca scop, dupa situatie, ori de a servi ca si avertisment, ori de a influenta evenimentele din tara respectiva in directia pe care Rusia o doreste, ori pur si simplu de a mentine statul respectiv slab in asa fel incat sa nu poata deveni niciodata o posibila amenintare. Exista un sir lung de state care au cunoscut astfel de episoade de instabilitate, cum ar fi Tarile Baltice, Polonia, Belarus, Ucraina, Moldova, Georgia, statele din Asia Centrala sau Romania;
4. Mentinerea neutralitatii – aceasta tehnica a fost folosita in cazurile statelor pe care Rusia nu le-a putut domina direct, nici indirect si pe care nici nu le-a putut destabiliza. Desi sunt foarte rare astfel de cazuri, putand numi aici doar Finlanda si intr-o oarecare masura si Suedia, aceasta este solutia de ultima instanta pe care Rusia o aplica pentru a trata cu statele din apropierea ei.
Luand astfel in calcul viziunea geopolitica ruseasca nu trebuie sa ne miram de ce Rusia tine cu dintii de Ucraina, de ce a transformat Belarusul intro semi-colonie sau de ce a invadat Georgia in 2008. Pana la urma Rusia are o experienta in a domina, a controla sau a destabiliza tari lunga de cateva secole, bazata pe un lung istoric negativ de invazii. Si viziunea geopolitica ruseasca, combinata cu marimea, resursele si capacitatile statului rus vor face ca pana la urma, oricat de slab va fi el, intotdeauna va fi o putere regionala care trebuie luata in serios. Din acest motiv tari precum Polonia sau Romania vor trebui sa gaseasca permanent modalitati prin care sa-si apere si sa-si promoveze interesele, atat pe plan extern, cat mai ales pe plan intern.
